După doisprezece ani de căsnicie cu Mihai, am ajuns în pragul disperării. Bătălia pentru custodia copiilor noștri, Ana și Vlad, mi-a sfâșiat sufletul și m-a forțat să-mi regăsesc curajul printre ruinele unei vieți pe care o credeam stabilă. Povestesc aici despre trădare, nedreptate și speranța care răsare chiar și atunci când totul pare pierdut.
Într-o noapte ploioasă, am rămas singură cu fiul meu, Vlad, după ce soțul meu, Radu, a dispărut fără urmă. În loc să mă judece, fosta mea soacră, doamna Elena, mi-a devenit aliat și sprijin, ajutându-mă să lupt pentru dreptatea fiului meu. Povestea noastră e despre curaj, iertare și puterea neașteptată a unei familii destrămate.
Totul a început într-o seară ploioasă, când am intrat în sufragerie și am auzit-o pe mama plângând în șoaptă. Povestea mea este despre lupta pentru custodia fratelui meu mai mic, Vlad, și despre cum o fotografie aparent inocentă a declanșat un adevărat război în familia noastră. Am trăit fiecare zi cu inima strânsă, încercând să găsesc curajul să lupt pentru ceea ce contează cu adevărat: dragostea și siguranța unui copil.
Sunt Irina, o mamă care se luptă cu durerea despărțirii de fiul ei, Darius. Într-o seară obișnuită, băiețelul meu mi-a spus că nu mă mai iubește și că vrea să locuiască cu tatăl lui, iar lumea mea s-a prăbușit. Povestea mea este despre lupta interioară, vina și speranța unei mame care încearcă să-și regăsească echilibrul și să-și păstreze legătura cu propriul copil.
Ana, acum în vârstă de treisprezece ani, și-a petrecut vara la bunica ei la țară. Deși eram divorțată de tatăl ei, Andrei, de mulți ani, nu am oprit-o niciodată să-și viziteze familia lui. Mama lui Andrei era o femeie minunată și eram sigură că va avea grijă de Ana. Cu toate acestea, la întoarcerea ei, acuzațiile neașteptate ale Anei m-au lăsat fără cuvinte.
