Am simțit mereu nevoia să-i protejez pe ai mei, să mă dedic familiei, chiar dacă asta a însemnat să uit de mine. Odată cu anii, devotamentul meu s-a transformat în izolare și resentimente mocnite, tensionând echilibrul fragil între a dărui necondiționat și a cere, la rândul meu, atenție sau sprijin. Privind înapoi, nu știu dacă puterea stă în sacrificiu ori în curajul de a cere să fii văzut și apreciat cu adevărat.