Am plecat din Bacău la București pentru facultate, lăsând în urmă o familie sufocantă și speranța unei vieți noi. Când l-am cunoscut pe Vlad, am crezut că distanța față de părinți ne va aduce liniște, dar un eveniment neașteptat mi-a răsturnat toate convingerile. Povestea mea e despre dor, vinovăție și adevărul dureros că uneori, distanța e singura cale spre echilibru.
Am fost nevoită să iau decizia dureroasă de a-mi lăsa fiica în urmă pentru a lucra în străinătate. Această poveste explorează distanța care s-a creat între noi, dar și iubirea care nu a dispărut niciodată. Este o călătorie spre vindecare și înțelegere, plină de sacrificii și speranță.
Soțul meu, Ion, nu a fost un simplu muncitor, așa că am trăit confortabil. Ne-am permis multe luxuri. Din acest motiv, le-am oferit copiilor noștri tot ce le-a fost necesar, cumpărându-le tot ce și-au dorit.
Întotdeauna i-am sfătuit pe fiul meu, Cătălin, să se gândească bine la deciziile care pot schimba viața. Totuși, dragostea l-a făcut să se căsătorească cu Carolina, o femeie cu un copil dintr-o relație anterioară. Acum, după ce au avut împreună un copil, Cătălin ne vizitează sau ne sună rar, și nu pot să nu o învinovățesc pe Carolina. Confruntată cu dilema de a pierde un fiu și un nepot sau de a accepta un alt copil, care mi se pare străin, mă aflu la o răscruce.
