Mă numesc Irina și nu voi uita niciodată ziua în care am fost nevoită să-i dau drumul mâinii fiicei mele de doi ani, Ana. În salonul de la Spitalul Marie Curie, înconjurată de asistente care fredonau încet ‘Somnoroase păsărele’, am luat cea mai grea decizie din viața mea: să donez organele Anei pentru alți copii. Povestea mea e despre durere, iubire și curajul pe care nu credeam că-l pot găsi în mine.
Sunt Ioana, asistentă medicală la Spitalul Județean din Pitești, iar într-o zi obișnuită am luat o decizie care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. Am devenit donator de rinichi pentru Vlad, un băiețel de 10 ani, după ce familia lui a aflat că nu îi poate salva viața. Povestea mea este despre curaj, sacrificiu și întrebarea dacă dragostea pentru aproapele nostru poate vindeca nu doar trupuri, ci și suflete.
Sunt Ioana, asistentă medicală la Spitalul de Copii din Iași. Povestea mea s-a schimbat radical când am decis să donez un rinichi unui băiețel de 10 ani, Vlad, după ce familia lui nu a fost compatibilă. Gestul meu a stârnit controverse, dar și o undă de speranță într-o lume în care prea mulți copii așteaptă un miracol.
Într-o zi obișnuită, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna când fiul meu Vlad a fost implicat într-un accident tragic. Am fost pusă în fața celei mai grele decizii: să-i donez organele pentru a salva alte vieți. Povestea mea este despre durere, iubire și puterea de a găsi speranță chiar și atunci când totul pare pierdut.
