Mă numesc Elisabeta și, la cincizeci și doi de ani, am ales să iubesc din nou, deși familia mea nu a putut accepta niciodată bărbatul pe care l-am ales. Povestea mea este despre curajul de a-mi urma inima, despre frica de a fi judecată și despre speranța că fericirea nu are vârstă. Am înfruntat prejudecăți, certuri și singurătate, dar am descoperit că libertatea de a iubi e cel mai mare dar pe care mi l-am putut face.