Nu mai știu cine sunt: O poveste despre limita dintre sacrificiu și libertate
Totul a început într-o seară ploioasă, când m-am trezit iarăși pe fundul gol al bucătăriei, spălând vasele pentru a treia oară pe zi, cu glasul Veronicăi peste umărul meu certându-mă că nu pun tacâmurile cum trebuie. Până și picăturile de pe geam păreau să batjocorească singurătatea ce mă sufoca între pereții apartamentului pe care l-am numit, prea mult timp, acasă. În timp ce mă uitam la mâinile mele crăpate, nu mai știam dacă trăiesc pentru mine sau doar supraviețuiesc pentru ceilalți.