„Nu suntem hotel!” – Cum am învățat să spun „nu” propriei familii când casa noastră de la mare a devenit refugiul lor de vară

„Nu suntem hotel!” – Cum am învățat să spun „nu” propriei familii când casa noastră de la mare a devenit refugiul lor de vară

Mă numesc Camelia și, după ce ne-am mutat din Ploiești la Constanța, am descoperit că visul nostru de liniște s-a transformat într-un coșmar de familie. Casa noastră a devenit, fără voia mea, locul de vacanță preferat al rudelor, iar eu am ajuns să mă simt oaspetă în propria viață. Povestea mea este despre curajul de a pune limite și despre prețul pe care îl plătești când spui „nu” celor dragi.

Ziduri Invizibile: Povestea Sufletului Meu Prizonier într-un Bloc din București

Ziduri Invizibile: Povestea Sufletului Meu Prizonier într-un Bloc din București

M-am mutat cu mama într-un bloc vechi din București după divorțul părinților, sperând la un nou început. Însă vecina de la etaj, doamna Viorica, nu-mi dă pace, iar ceilalți locatari mă privesc mereu cu suspiciune. Singurătatea și lipsa de sprijin din partea familiei mă apasă tot mai tare, făcându-mă să mă întreb dacă voi găsi vreodată un loc unde să simt că aparțin.

Între pereți prea strâmți: Povara celor trei generații

Între pereți prea strâmți: Povara celor trei generații

Mă numesc Camelia și trăiesc, împreună cu fiul meu, nora și nepotul, într-un apartament de 55 de metri pătrați. Încerc să fiu stâlpul familiei, dar spațiul mic, lipsa intimității și conflictele zilnice mă apasă tot mai tare. Povestea mea este despre sacrificiu, neputință și dorința de a găsi un colț de liniște într-o lume care pare să se micșoreze în fiecare zi.