Zece ani am construit alături de soțul meu, Radu, casa visurilor noastre la marginea unui sat din Maramureș. Când, în sfârșit, eram aproape să ne mutăm, fiul nostru, Vlad, s-a întors din Cluj cu o propunere care ne-a pus totul sub semnul întrebării. Povestea mea este despre dragoste, sacrificiu și decizii care ne forțează să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat acasă.
Sunt Mariana, mama unui singur fiu, Vlad. Povestea mea este despre cum am aflat că Vlad s-a căsătorit în secret în Germania, fără să ne spună nimic, și despre cum această trădare a zguduit întreaga noastră familie. Întrebarea care mă macină este dacă dragostea de mamă poate vindeca o rană atât de adâncă.
Mă numesc Ana. După ani de muncă în Italia, am revenit în satul meu din Moldova, visând la o familie unită și la liniște. Dar ceea ce am găsit acasă a fost o trădare care mi-a sfâșiat sufletul și m-a făcut să mă întreb dacă sacrificiul meu a avut vreun rost.
Sunt Elena și povestea mea începe cu un telefon care mi-a frânt inima: fiul meu, Vlad, s-a căsătorit în străinătate fără să ne spună nimic. Am simțit că lumea mea se prăbușește, iar familia pe care am crezut că am construit-o cu atâta grijă s-a destrămat într-o clipă. Acum mă întreb dacă mai există cale de împăcare sau dacă rana aceasta va rămâne mereu între noi.
Într-o seară tensionată, nepoata mea, Ilinca, m-a întrebat de ce nu vreau să-i ajut să trăiască mai bine. Povestea mea este despre sacrificiu, neputință și conflictul dintre generații, pe fundalul greutăților din România. Am încercat mereu să-i protejez pe ai mei, dar uneori, dragostea se transformă în povară și neînțelegere.
Mă numesc Mariana și fiecare apel de la fiica mea, Irina, mă sfâșie între speranță și teamă. Împreună cu soțul meu, Gheorghe, încerc să înțeleg unde am greșit ca părinți și dacă mai putem repara ceva. Povestea noastră e despre distanță, sacrificii și dorința de a nu pierde legătura cu propriul copil.
Viața mea s-a schimbat radical când am aflat de trădarea soțului meu, iar despărțirea de fiul meu m-a lăsat cu sufletul gol. Am ales să plec în Italia, sperând să mă regăsesc, dar dorul și întrebările nu m-au părăsit niciodată. Acum mă întreb dacă voi putea vreodată să iert și să am din nou încredere.
După treisprezece ani de muncă în Italia, m-am întors acasă, la Pitești, cu speranța că sacrificiul meu va aduce liniște și bucurie familiei. În loc de recunoștință, am găsit o casă plină de reproșuri, certuri și o luptă amară pentru moștenire între copiii mei. Povestea mea este despre sacrificiu, dezrădăcinare și întrebarea dureroasă: oare am pierdut totul încercând să le ofer totul?
Ani de zile am muncit în Italia, visând la o casă mare pe dealul copilăriei mele, unde să-mi adun familia. Când, în sfârșit, am ridicat casa și mi-am chemat fiul și nora să locuiască împreună cu mine, am descoperit că visul meu nu era și al lor. Povestea mea e despre sacrificiu, dezrădăcinare și întrebarea dureroasă: pentru cine ne trăim, de fapt, viața?
Sunt Ilinca și povestea mea începe într-o noapte de iarnă, când am aflat că mama mea vrea să plece din țară, lăsându-mă singură cu tata. Am crescut într-o familie măcinată de certuri, sărăcie și visuri neîmplinite, iar deciziile părinților mei m-au forțat să devin adult prea devreme. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă iertarea și împăcarea sunt posibile atunci când trecutul apasă atât de greu.
Am fost nevoită să-mi las fiica, Maria, în grija părinților mei din Bacău, când am plecat la muncă în Italia. Ani mai târziu, relația noastră s-a transformat într-un zid de tăcere și reproșuri, iar vinovăția mă apasă în fiecare zi. Povestea mea este despre sacrificiu, dor, și întrebarea care mă bântuie: oare am făcut bine?
Povestea mea începe cu o despărțire dureroasă și continuă cu ani de absență, dor și regrete. Am plecat din țară să-i ofer fiului meu, Rareș, o viață mai bună, dar am pierdut ce era mai important: apropierea de el. Întoarsă acasă după mulți ani, am descoperit că nu toți banii din lume pot cumpăra dragostea unui copil rănit.
