Niciodată rostitul „iartă-mă”: Povestea unei mame și a unei fiice care a așteptat recunoașterea
Întotdeauna am simțit că pentru mama am fost doar o povară, nu copilul pe care să-l iubească. Acum, când a îmbătrânit și are nevoie de mine, așteaptă să uit totul, ca și cum niciodată nu mi-ar fi rănit sufletul. Povara iertării și a recunoașterii durerii a devenit lupta mea zilnică.