Mă numesc Milena și povestea mea începe într-o seară ploioasă, când am realizat că fiul meu, Vlad, nu mai era același. După divorțul lui dureros, l-am privit cum se întoarce la femeia care i-a frânt inima, iar între noi s-a ridicat un zid de tăcere și neînțelegere. Aceasta este confesiunea unei mame care se luptă cu neputința, dorul și întrebările fără răspuns.
Am crezut mereu că familia e totul, dar fiul meu, Vlad, mi-a spulberat toate certitudinile. După ce am semnat actele de proprietate, am rămas fără casă și fără sprijin, trădată de cel pe care l-am crescut cu toată dragostea mea. Povestea mea e despre durerea pierderii, dar și despre puterea de a te ridica din cenușă, chiar și atunci când sângele tău te rănește cel mai tare.
Sunt Viorica, o femeie de 68 de ani care se luptă să-și păstreze casa și demnitatea în fața presiunilor propriului fiu. Povestesc cu sinceritate despre trădarea care a rupt familia noastră și despre frica de a rămâne fără adăpostul pe care l-am construit cu greu. Întrebarea care mă macină: cât valorează, de fapt, o mamă pentru copilul ei?
