Încă îmi amintesc clar ziua aceea de primăvară în care totul s-a prăbușit – vocea tatălui meu răsunând, mama plângând, iar eu zbătându-mă să nu mă prăbușesc sub greutatea rușinii. Am pierdut sprijinul celor pe care îi iubeam cel mai mult, am fost judecată și arătată cu degetul de tot satul, și totuși, în întuneric, am găsit ceva neprețuit: forța de a mă ridica din nou. Astăzi împărtășesc povestea mea, convinsă fiind că orice umbră poate fi biruită, dacă alegi să-ți ridici capul.