Sunt Ioana, iar în fiecare seară, când pun masa, simt că nu e niciodată destul. Soțul meu, Radu, mă compară mereu cu prietena lui cea mai bună, Simona, care gătește feluri sofisticate. Între dorința de a-i face pe plac și nevoia de a fi înțeleasă, mă lupt cu propriile mele limite și cu așteptările unei familii care pare să uite cât de greu e să fii totul pentru toți.
De ani de zile încerc să fiu soția și mama perfectă, dar fiecare masă pregătită se transformă într-o luptă pentru recunoaștere. Soțul meu, Lucian, mă compară mereu cu sora lui, iar eforturile mele par invizibile. Povestea mea este despre durere, frustrare și dorința tăcută de a fi văzută și apreciată.
Totul a început cu o replică aruncată la nervi de soțul meu, Radu, care a subestimat efortul din spatele unei cine obișnuite. Povestea mea e despre cum am ajuns să mă simt invizibilă în propria familie și despre curajul de a-mi cere dreptul la respect. Între frustrări, certuri și revelații, am învățat că liniștea nu înseamnă fericire și că uneori trebuie să zgudui lumea ca să fii auzit.
Problema apare atunci când unii oaspeți stau prea mult și profită de ospitalitate. Alexa și-a împărtășit experiențele, spunând că nu știa cum să abordeze deschis problema.
– În loc să-mi mulțumească, Ella a început să se certe. A spus: „Ți-am cerut doar să uzi plantele, așa că de ce ai rearanjat totul?” Am vrut doar să-i ajut să se întoarcă într-o casă ordonată… Dar s-a înfuriat! Locul lor era un dezastru, nu puteai găsi nimic. Mi-a luat două săptămâni să curăț totul. După curățenia mea, totul era impecabil și strălucitor! –
Problema apare atunci când unii oaspeți stau prea mult și profită de ospitalitate. Alexa și-a împărtășit experiențele, spunând că nu știa cum să abordeze deschis problema.
Oricât de mult încerc să o mulțumesc, nu reușesc niciodată. De când s-a pensionat mama, se simte singură. Acum, e ca un copil.
