Am crezut ani la rând că o familie se ține în picioare dacă unul dintre oameni înghite mai multă durere. Am rămas într-o căsnicie în care eram făcută să mă simt mică, vinovată și invizibilă, de teamă că plecarea mea ar distruge totul. Într-o dimineață, privind-o pe fiica mea cum mă privea speriată, am înțeles că liniștea nu este un moft, ci o formă de supraviețuire.