După pensionare, eu și soțul meu am investit toată dragostea și speranța într-o grădină la țară, visând că va fi locul unde familia noastră se va regăsi. Însă reacția nora mea, Irina, a fost departe de ce mi-am imaginat, scoțând la iveală tensiuni vechi și cuvinte nerostite. Povestea mea este despre așteptări, dezamăgiri și încercarea de a înțelege ce înseamnă cu adevărat familia.
De când își amintea, Sara fusese fascinată de varietatea de flori. Se oprea la fiecare grădină, admirând florile și speciile unice. Chiar și la casa bunicii ei, găsea alinare printre petalele vibrante.
După ce soțul meu a trecut în neființă acum patru ani, am găsit alinare în copiii, nepoții și mica mea grădină. Vreau să fie clar că petrec jumătate din an locuind aici.
La periferia unui mic oraș românesc, învecinat cu o pădure densă, se afla casa Ralucăi. Pădurea, cu pinii săi înalți și tufișurile umbroase, a fost întotdeauna o sursă de fascinație și ușoară teamă pentru ea. Era un loc al misterelor și poveștilor nespuse. Într-o după-amiază, în timp ce Raluca își îngrijea grădina, un oaspete neașteptat a apărut din pădure, declanșând o serie de evenimente care îi vor schimba pentru totdeauna percepția asupra împrejurimilor sale odată liniștite.
