Mă regăsesc prinsă între datoria față de familie și nevoia de a mă proteja pe mine însămi, într-o Românie care nu învață să-și elibereze copiii mari de povara sacrificiului. Trăirea dezamăgirii și trădării pornește de la propria mea mamă, căreia i-am dat totul, dar care, la rândul ei, m-a abandonat exact când aveam cea mai mare nevoie de sprijin. Am ajuns să mă întreb dacă ruperea de cei ce ne fac rău înseamnă egoism sau supraviețuire.