Sunt Maria, o femeie dintr-un sat din Moldova, mamă a zece copii, dintre care nouă fete. Povestea mea e despre lupta dintre așteptările familiei, presiunea satului și dorința mea de a fi mai mult decât o „făcătoare de copii”. Între speranțe, dezamăgiri și momente de revoltă, am căutat să-mi găsesc vocea într-o lume care încă cere un băiat cu orice preț.
Sunt Ioana, iar în fiecare seară, când pun masa, simt că nu e niciodată destul. Soțul meu, Radu, mă compară mereu cu prietena lui cea mai bună, Simona, care gătește feluri sofisticate. Între dorința de a-i face pe plac și nevoia de a fi înțeleasă, mă lupt cu propriile mele limite și cu așteptările unei familii care pare să uite cât de greu e să fii totul pentru toți.
După 30 de ani în care am fost soția lui Radu și mama copiilor noștri, am rămas singură, la 58 de ani, într-o casă prea mare și prea tăcută. Povestea mea este despre redescoperirea propriei identități, despre curajul de a trăi pentru mine însămi, după o viață dedicată altora. Întrebarea care mă macină: cine sunt eu, când nu mai sunt „soția cuiva” sau „mama cuiva”?
