O mamă singură, în vârstă de aproape 50 de ani, a decis să investească toate resursele și energia în viitorul fiului ei, concentrându-se pe educația și bunăstarea acestuia. Cu toate acestea, eforturile ei bine intenționate nu au dat rezultatele așteptate.
Sunt incredibil de mândră de fiica mea și cred că este o persoană extraordinară. Sunt mai ales mândră pentru că am crescut-o singură după ce tatăl ei ne-a părăsit când era doar un bebeluș. A fost o perioadă grea, fără nimeni la care să apelez pentru ajutor. Singura alinare pe care o aveam era casa mică pe care am moștenit-o de la mama mea.
Mama nu vorbea niciodată despre tatăl meu, dar odată mi-a spus că avea propria lui familie și copii. Tatăl meu știe că exist.
Relațiile de familie sunt extrem de importante pentru mine. Nu pot suporta când cineva le desconsideră sau, Doamne ferește, le trădează. Prin urmare, pentru a nu fi ipocrită, a trebuit să-mi respect principiile chiar și când a fost vorba de propriul meu fiu. El și-a înșelat soția și a părăsit-o pentru o altă femeie, abandonându-și fiica de șase ani în acest proces. Un astfel de act este de neiertat pentru mine.
Totul mergea relativ bine, având în vedere anii tumultuoși ai căsniciei mele. Avem doi copii adolescenți. Fiica mea a decis să locuiască cu tatăl ei, iar fiul meu a rămas cu mine. Înainte de a depune cererea de divorț, nu mi-am imaginat cât de dificilă va deveni viața.
Soțul ei, Andrei, avea aceeași vârstă ca ea. Ea fusese căsătorită înainte și avea o fiică, în timp ce pentru el era prima căsătorie. Când au început să se întâlnească, totul părea perfect.
Niciodată nu mi-am imaginat că infidelitatea va face parte din căsnicia mea. Dar viața are un mod de a ne surprinde. Cinci ani de viață împărtășită s-au încheiat cu o separare. Totul a început ca un basm: complimente, gesturi mici, cadouri. Apoi o nuntă frumoasă. Un an mai târziu, s-a născut fiul nostru, iar soțul meu era în culmea fericirii. Dar apoi totul s-a schimbat.
Când Andrei avea doar 5 ani, tatăl lui ne-a părăsit. L-am crescut singură și nu a fost ușor. A trebuit să lucrez două joburi pentru a-i oferi tot ce avea nevoie. Am vrut să mă asigur că nu se va simți niciodată lipsit de ceva. Mi-am luat timp liber de la muncă pentru a petrece cu el, sacrificându-mi viața personală. Dar acum, pe măsură ce se pregătește pentru nuntă, mi-a spus că nu sunt invitată.
Nu am crezut niciodată că un bărbat ar putea să-și abandoneze familia cu copii mici. Chiar și atunci când sentimentele dintre un bărbat și o femeie se estompează, oamenii de obicei rămân împreună pentru ca copilul să crească într-o familie completă. După 10 ani de căsnicie, am trecut prin atât de multe împreună. Am construit o casă și am adus pe lume doi copii frumoși. Întotdeauna mi-am dorit o familie mare, iar Mihai a fost încântat când am aflat că așteptăm un copil.
Sunt incredibil de mândră de fiul meu și cred că este o persoană minunată. Sunt mai ales mândră pentru că l-am crescut singură. Tatăl lui ne-a părăsit când era foarte mic, și a fost o perioadă dificilă fără nimeni să ne ajute. Singurul lucru care mă consola era casa mică pe care am moștenit-o de la mama mea decedată.
Trăind singură într-o suburbie liniștită, copiii lui Penelope au crescut și s-au mutat pentru a-și întemeia propriile familii. Ca bunică, nu se aștepta să se confrunte din nou cu provocările unei sarcini, mai ales după ce căsnicia ei s-a destrămat. Acum, se află la o răscruce de drumuri, nesigură de ceea ce îi rezervă viitorul.
Sunt sfâșiată. Ca mamă singură care își crește fiica, trebuie să-i acord multă atenție și să mă asigur că are o copilărie fericită. În plus, am un tată vitreg în vârstă, Nathan, care are 84 de ani și locuiește într-o casă dărăpănată într-o zonă rurală. Vârsta medie a locuitorilor din acest sat este de aproximativ 70 de ani. Nu-mi amintesc de tatăl meu biologic. Uneori îmi amintesc
