Am crescut singură un băiat după ce soțul m-a părăsit la 22 de ani. Acum, când fiul meu are propria familie, încerc să ajut, dar sunt acuzată că mă amestec prea mult. Povestea mea e despre sacrificiu, neînțelegeri și dorința de a nu fi uitată.
Într-o noapte rece de decembrie, fiica mea, Irina, m-a sunat plângând și mi-a cerut să-i cresc copilul, pentru că nu mai făcea față vieții de mamă singură. Am acceptat, crezând că o ajut, dar după ani de zile, când s-a întors să-l ia pe Vlad, m-a acuzat că i-am furat copilul. Povestea mea e despre sacrificiu, vinovăție și dragostea care uneori doare mai tare decât orice altceva.
Viața mea s-a schimbat radical când fiul meu, Radu, a devenit tată înainte să termine facultatea. Am ajuns să locuiesc cu trei nepoți într-o singură cameră, iar al patrulea e pe drum, în timp ce încerc să țin familia unită și să nu mă pierd pe mine însămi. Povestea mea e despre sacrificiu, vinovăție, speranță și întrebarea dacă dragostea poate învinge sărăcia și dezamăgirea.
