Simt că nu mai aparțin propriului spațiu, trăind mereu cu teama că orice gest ar putea aprinde o nouă ceartă între mine și mama mea. Oscilez între dorința de liniște și sentimentul de vinovăție pentru că îmi doresc singurătate și limite clare. Mă întreb dacă e un act de egoism sau necesitate să-mi apăr liniștea în fața așteptărilor și nevoilor celuilalt.