Într-o seară ploioasă, viața mea s-a schimbat când socrul meu, Ion, a apărut la ușă cu două valize și o privire pierdută. De atunci, familia noastră s-a luptat cu lipsurile, neînțelegerile și fantomele trecutului, încercând să nu ne pierdem unul pe celălalt. Povestea mea este despre încercarea de a păstra unitatea familiei când totul pare să se destrame.
Totul a început când fiica mea, Ioana, l-a adus pe Rareș în viața noastră și, implicit, în afacerea de familie. Am crezut că va fi o mână de ajutor, dar am descoperit rapid că avea alte așteptări: voia doar confort, fără muncă. Povestea noastră e despre dezamăgire, conflicte și lupta de a păstra familia unită când valorile nu se mai aliniază.
Sunt Isabella și de zece ani am ales să nu lucrez, bazându-mă pe venitul modest al soțului meu, Andrei. Deși am avut ocazia să accept un loc de muncă part-time, am găsit mereu scuze, spre disperarea soacrei mele, Maria. Trăind în casa bunicii lui Andrei, am reușit să evităm unele greutăți financiare, dar stabilitatea noastră financiară este fragilă.
În fiecare weekend, visez să mă relaxez, dar unchiul meu, Ion, și mătușa mea, Maria, au alte planuri. Invitat cu promisiuni de odihnă, ajung să fiu îngropat într-un munte de sarcini.
Era doar o altă zi obișnuită. Mă întorceam de la muncă când, dintr-o dată, am auzit pe cineva strigându-mi numele. M-am întors confuz. Cine ar putea să mă strige? S-a dovedit a fi o femeie pe care nu o recunoșteam, și avea o fetiță cu ea.
