Am fost nevoită să-mi las fiica, Maria, în grija părinților mei din Bacău, când am plecat la muncă în Italia. Ani mai târziu, relația noastră s-a transformat într-un zid de tăcere și reproșuri, iar vinovăția mă apasă în fiecare zi. Povestea mea este despre sacrificiu, dor, și întrebarea care mă bântuie: oare am făcut bine?
Sunt Mariana și, după ani de muncă în Italia, am realizat că sacrificiile mele pentru fiicele mele le-au transformat în rivale, nu în surori. Întoarsă acasă pentru o vară, am fost pusă față în față cu adevărul dureros: ajutorul meu financiar a alimentat conflicte și resentimente. Acum, mă întreb dacă nu e timpul să-mi trăiesc propria viață, chiar dacă asta înseamnă să le las pe ele să-și poarte singure de grijă.
După zece ani de muncă în Japonia pentru a-și susține familia, Alexandru Popescu se întoarce în România și descoperă că copiii săi, Ana și Mihai, sunt implicați într-o dispută aprigă privind moștenirea mamei lor decedate. Această poveste explorează cum distanța și conflictele nerezolvate pot fractura legăturile familiale dincolo de orice reparație.
description: În cele din urmă, oportunitatea a apărut. Am găsit un loc de muncă ca bonă pentru o familie dintr-un cartier suburban din SUA. Familia era formată din doi copii, Andreea și Mihai, și părinții lor, care erau amândoi profesioniști ocupați. Descrierea jobului promitea o cameră privată, un salariu competitiv și șansa de a explora țara în timpul liber. Părea să fie tot ceea ce visam.
