Este necesar să ne punem întotdeauna nevoile deoparte și să cumpărăm totul nou pentru copiii noștri? Nora mea, Isabela, pare să fie mereu nemulțumită. Indiferent de ceea ce se face, ea nu pare niciodată mulțumită, găsește mereu motive de plângere, iar privirea ei critică ar putea fi aproape letală. Uneori, chiar îmi pare rău de fiul meu, Călin.
Ca o familie tânără, am apreciat întotdeauna sprijinul din partea părinților noștri. Cu toate acestea, plângerile constante ale mamei mele, în special despre faptul că familia soțului meu nu face suficient, ne-au făcut viața din ce în ce mai dificilă. Crescând, mama mea, Mia, a fost o femeie de afaceri de succes, și am admirat-o întotdeauna pentru independența ei. Dar nemulțumirea ei față de tot ce ne înconjoară, mai ales pe măsură ce navigăm prin propriile provocări familiale, a devenit o sursă de tensiune.
Pentru jumătate din viața mea am lucrat în străinătate, pentru a le oferi copiilor mei tot ce au nevoie, dar se pare că dorințele lor sunt infinite. M-am căsătorit tânără și am crescut doi copii, plecând departe din România, sperând să le asigur o viitor din care să fie mândri. Cu toate acestea, în ciuda sacrificiilor mele, satisfacția lor rămâne inaccesibilă.
