Am simțit mereu că sunt privită doar ca un element al familiei, nu ca persoană cu dorințe proprii. Povestea mea se învârte în jurul alegerii dintre datoria față de ai mei și nevoia de a mă regăsi pe mine însămi. Încă mă zbat să găsesc răspuns la întrebarea: unde se oprește datoria și începe dreptul de a fi eu însămi?