Când „acasă” devine hotel: Povestea mea despre limite, familie și curajul de a spune „nu”

Când „acasă” devine hotel: Povestea mea despre limite, familie și curajul de a spune „nu”

Mă numesc Irina și, după ce ne-am mutat din București la Constanța, am crezut că în sfârșit vom avea liniște. Însă valurile nu au adus doar aer sărat, ci și rude care nu știau să plece, transformând casa noastră într-un hotel fără rezervare. Abia când am avut curajul să spun „nu”, am înțeles cât de greu e să-ți aperi spațiul personal în fața celor dragi.

"Nu Înțeleg Manierile Moderne: Ne Vizităm Fiica, iar Ea Insistă Să Stăm la Hotel"

„Nu Înțeleg Manierile Moderne: Ne Vizităm Fiica, iar Ea Insistă Să Stăm la Hotel”

Unii ar putea spune că sunt de modă veche. Prietenii și cunoștințele noastre au opinii mixte despre ce s-a întâmplat, așa că vreau să împărtășesc povestea noastră. Eu și soțul meu avem propria noastră casă în suburbii. Trăim după principiul: casa mea este casa ta. Întotdeauna primim oaspeții cu brațele deschise. În casa noastră, avem o cameră dedicată oaspeților,

"Nu Înțeleg Manierile Moderne: Ne Vizităm Fiul, iar El Ne Spune să Stăm la Hotel"

„Nu Înțeleg Manierile Moderne: Ne Vizităm Fiul, iar El Ne Spune să Stăm la Hotel”

Unii ar putea spune că sunt de modă veche. Prietenii și cunoștințele noastre au opinii mixte despre ce s-a întâmplat, așa că vreau să împărtășesc povestea noastră. Eu și soțul meu avem propria noastră casă în suburbii. Avem o regulă simplă: casa noastră este casa ta. Întotdeauna primim oaspeții cu brațele deschise. În casa noastră, avem chiar și o cameră de oaspeți separată.