Totul a început când i-am dăruit fiicei mele apartamentul bunicilor, crezând că facem un gest de iubire. În loc de recunoștință, am primit răceală și conflicte, iar familia noastră s-a destrămat încet, sub povara neînțelegerilor. Acum mă întreb dacă dragostea poate supraviețui acolo unde banii și moștenirile au semănat neîncredere.
Viața mea a fost mereu despre copiii mei, sacrificiile mele pentru ei și speranța că vom rămâne uniți. Acum, când au crescut și și-au făcut propriile vieți, mă simt lăsată deoparte, ca o umbră în propria casă. Încerc să înțeleg unde am greșit și dacă mai există loc pentru mine în inimile lor.
Sunt Maria, mama Anei, și scriu cu sufletul sfâșiat după ce fiica mea nu a venit nici măcar la aniversarea tatălui ei. Întreaga noastră familie s-a schimbat de când Ana s-a măritat cu Vlad, iar eu mă simt neputincioasă, privind cum o pierdem încet, încet. Povestea mea este despre dragoste, control și despre cât de greu e să accepți că uneori, copiii noștri nu mai sunt ai noștri.
Sunt Maria și povestea mea începe într-o seară ploioasă, când fiul meu, Gregor, a ales să plece din casa noastră pentru a se întoarce la femeia care i-a frânt inima. Am încercat să-l protejez, dar am ajuns să-l pierd. Acum trăiesc cu întrebarea dacă dragostea de mamă poate vindeca o rană pe care doar timpul și alegerile proprii o pot închide.
Sunt Ana, o mamă care simte că-și pierde încet-încet fiica, Irina, după ce s-a căsătorit cu Radu. Povestea mea e despre dorul sfâșietor, neputința și conflictele care au apărut în familia noastră, culminând cu absența Irinei la aniversarea de 60 de ani a tatălui ei. Scriu aceste rânduri cu sufletul greu, întrebându-mă dacă am greșit undeva sau dacă, pur și simplu, așa e viața când copiii cresc și aleg alt drum.
Sunt Maria, am 67 de ani și mă simt mai singură ca niciodată, după ce copiii mei mi-au spus că nu pot locui cu ei. Povestea mea e despre dorința de apartenență, despre frica de a fi o povară și despre cum e să-ți cauți locul când familia ta nu te mai vrea aproape. Întrebarea care mă macină: ce faci când casa ta nu mai e acolo unde sunt cei dragi?
