Am crezut ani la rând că datoria mea față de părinți înseamnă să le rezolv orice problemă, chiar și atunci când îmi distrugeam propria viață. Când am încercat să pun limite, ei au transformat fiecare refuz într-o acuzație și fiecare ajutor într-o obligație fără sfârșit. O criză de sănătate ne-a adus la aceeași masă, dar nu a șters rana de a mă fi simțit iubit doar cât timp plăteam.