Într-o familie aparent perfectă, am trăit ani de zile sub presiunea așteptărilor și a lipsei de iubire adevărată. Decizia de a-mi lua fiica și de a-l părăsi pe soțul meu, Gabi, m-a aruncat într-o luptă cu prejudecățile, cu familia mea și cu propriile temeri. Totuși, în mijlocul furtunii, am descoperit cine sunt cu adevărat și ce înseamnă să fii fericită.
Am crescut într-un cartier unde fiecare șoaptă se transforma în bârfă, iar mama mea, Irina, era mereu atentă la ce spun vecinii. Într-o zi, când am avut nevoie de ajutor mai mult ca oricând, am descoperit că pentru ea, părerea celorlalți era mai importantă decât nevoile mele. Povestea mea e despre cum am învățat să-mi găsesc vocea într-o familie unde tăcerea era regula, nu excepția.
Aveam 49 de ani, doi copii mari și un soț pe care îl iubeam, dar totul s-a năruit când el a ales o femeie mai tânără. Am rămas singură în apartamentul nostru din București, înconjurată de amintiri și de privirile iscoditoare ale vecinilor. Din cenușa durerii, am învățat să respir din nou, să mă iubesc și să cred în mine.
Mă numesc Miruna și am crescut într-o lume în care frumusețea era moneda de schimb pentru orice vis. Am încercat ani la rând să mă încadrez în tiparele impuse de societate, până când am ajuns să nu mă mai recunosc în oglindă. Povestea mea este despre curajul de a spune „ajunge!” și despre prețul plătit pentru a-mi recâștiga libertatea de a fi eu însămi.
Sunt Maria, mama unei fiice minunate, Victoria, care a reușit să atingă performanțe academice deosebite și să devină o mamă dedicată. Totuși, privind în urmă, mă frământă gândul că modul în care am crescut-o, cu prea multă grijă și control, i-a limitat curajul de a-și urma propriile vise. Povestea mea este o confesiune despre dragoste, greșeli și regrete, dar și despre speranța că nu e niciodată prea târziu să reparăm ceea ce am stricat fără să vrem.
Am fost trădată de cea mai bună prietenă a mea, Irina, chiar înainte de nunta ei, din cauza greutății mele. Povestea mea este despre rușine, pierdere și curajul de a mă regăsi după ce am fost dată la o parte pentru că nu mă încadram în standardele ei. Am învățat că uneori, cele mai dureroase răni vin de la cei pe care îi iubim cel mai mult.
Sunt Irina și am ajuns să mă simt străină în propria casă, mereu comparată cu fosta soție a soțului meu, Oana. Deși am încercat să mă apropii de mama lui, doamna Viorica, orice aș face nu e niciodată suficient, iar soțul meu, Radu, nu ratează nicio ocazie să-mi amintească cât de bine se înțelegea Oana cu ea. Povestea mea e despre demnitate, limite și curajul de a spune „ajunge!” într-o lume în care femeile încă sunt așteptate să tacă și să înghită.
Am trăit o căsnicie în care nu am fost niciodată pe primul loc, ci mereu la umbra unei mame dominante. Infertilitatea lui Radu a devenit secretul nostru cel mai greu, iar povara de a-i spune mamei lui a căzut pe umerii mei. Povestea mea e despre sacrificiu, neputință și curajul de a-mi regăsi vocea.
