Cândva eram sufletul petrecerii. Astăzi nu am cui să dau un telefon de ziua mea.
În trecut, eram mereu în centrul atenției, înconjurată de prieteni și familie, dar astăzi mă simt singură și uitată chiar de ziua mea. Povestea mea este despre prăpastia dintre trecutul plin de viață și prezentul apăsător, despre cum relațiile se destramă și cum ne putem regăsi pe noi înșine când totul pare pierdut. Îmi deschid sufletul și vă invit să reflectați la ce înseamnă cu adevărat prietenia și apartenența.