Costul Așteptărilor
„De ce nu poți să-mi oferi ceea ce merit?”
„De ce nu poți să-mi oferi ceea ce merit?”
Eu și soțul meu avem un copil mic și suntem căsătoriți de 6 ani. În acest timp, ne-am confruntat cu numeroase provocări: dificultăți financiare, probleme de încredere în căsnicie, șomaj și crize de sănătate mintală. Dar am reușit să trecem peste toate împreună și eram fericiți până de curând. Soțul meu, Andrei, este singur la părinți și tatăl său, Ion, locuiește în alt oraș. Noi locuim în apartamentul lui Andrei. Totuși, lucrurile s-au schimbat când Ion a decis să se mute la noi pentru cinci luni.
Zoia știa ce o așteaptă acasă: un soț nemulțumit, Sorin, și plângerile sale constante despre insuficiențele ei ca soție și mamă. Sorin se ocupa de copiii lor doar o zi pe săptămână, sau chiar mai puțin. Miercurile, Zoia începea munca la 7 dimineața, lăsându-i pe Sorin să se ocupe de treburile dimineții. Sarcinile lui erau simple: să-i trezească pe băieți, să le dea micul dejun și să-i ducă la școală. După muncă
De când eram mică, visam să am o familie numeroasă. Îmi îngrijeam jucăriile de pluș ca și cum ar fi fost propriii mei copii, așteptând cu nerăbdare ziua în care aș deveni o mamă adevărată. Îmi imaginam o viață plină de râsete și dragoste, fără urmă de oboseală sau stres. Visul meu era să trăiesc într-o casă pitorească și confortabilă, cu o grădină, supravegheată de un câine prietenos. Dar realitatea a lovit dur cu o casă în paragină și un copil provocator, care mă epuiza încet.
„De ce plânge fiica ta?” mă întreabă soacra mea, Elisabeta. „Este bolnavă, ce pot să fac…” răspund, simțindu-mă neputincioasă. „Nu mai pot suporta asta. Fă-o să înceteze să plângă, mă doare capul!” răspunde Elisabeta. Aceasta este povestea unei zile care a testat limitele răbdării și empatiei în familie, dezvăluind dinamici complexe între mamă, copilul ei și bunica.