Mă numesc Irina și de douăzeci și cinci de ani trăiesc în București, departe de satul natal din județul Botoșani. După ce am fost umilită de nora mea, Zoia, care mi-a sugerat să vând apartamentul și să mă întorc la țară ‘pentru familie’, s-a reaprins în mine vechea rană a neapartenenței. Când fratele meu, Ștefan, a apărut la ușă cu un coș de mere, am fost pusă în fața unei alegeri: să iert și să încerc să înțeleg sau să rup definitiv legăturile cu trecutul.