Într-o seară ploioasă, fiul meu, Vlad, mi-a trântit ușa în față, iar eu am simțit că tot ce am construit împreună se prăbușește. Povestea mea este despre lupta de a reconstrui o relație distrusă de absența tatălui său, Sorin, care a reapărut brusc după ani de tăcere. Între resentimente, speranță și iertare, am descoperit cât de greu, dar și cât de frumos poate fi drumul spre împăcare.
Ana se bucura de prima ei zi liberă după săptămâni întregi, lenevind în pat până târziu dimineața, când telefonul a sunat neașteptat. Îl setase pe „Nu Deranjați”, așa că trebuia să fie urgent. Erau părinții ei, Mihai și Victoria, cu vești surprinzătoare care aveau să schimbe totul.
Unii ar putea spune că sunt de modă veche. Prietenii și cunoștințele noastre au opinii mixte despre ce s-a întâmplat, așa că vreau să împărtășesc povestea noastră. Eu și soțul meu avem propria noastră casă în suburbii. Avem o regulă simplă: casa noastră este casa ta. Întotdeauna primim oaspeții cu brațele deschise. În casa noastră, avem chiar și o cameră de oaspeți separată.
