Mă numesc Irina și povestea mea de dragoste a început pe internet, acolo unde nu credeam că voi găsi vreodată ceva real. Am riscat totul pentru un bărbat pe care nu-l văzusem niciodată față în față, iar ziua nunții noastre a fost prima dată când ne-am privit în ochi. Ce a urmat a fost o lecție dureroasă despre încredere, speranță și limitele iubirii adevărate.
Povestea mea începe într-o gară aglomerată din București, cu valiza în mână și inima strânsă, în timp ce mă despărțeam de părinți pentru a-mi începe viața de studentă. Am crezut mereu că distanța de familie e o povară, dar după ani de încercări, conflicte și un eveniment neașteptat, am ajuns să văd cu alți ochi legăturile de la distanță. Acum, mă întreb dacă nu cumva tocmai spațiul dintre noi ne-a salvat sufletele.
Mă numesc Irina și am crezut că dragostea la distanță, născută pe internet, poate învinge orice. Am trăit luni de zile cu speranța că Vlad e sufletul meu pereche, dar realitatea ne-a lovit crunt la prima întâlnire. Acum mă întreb dacă e posibil ca două inimi să bată la fel, când tot ce le-a unit a fost un ecran.
