Sunt Dragoș, un tată prins între datoria față de fiul meu, Vlad, și compasiunea pentru fosta lui soție, Mihaela, și nepotul meu, Rareș. După divorțul lor, am ales să rămân aproape de Mihaela și copil, deși Vlad m-a acuzat că-l trădez. Povestea mea este despre lupta dintre loialitatea față de familie și nevoia de a face ceea ce simt că este corect.
Într-o seară ploioasă de noiembrie, viața mea a luat o întorsătură neașteptată când am aflat că tatăl meu, pe care nu-l mai văzusem de douăzeci de ani, s-a întors în oraș. Povestea mea e despre încercarea de a reconstrui o relație distrusă de alcool, minciuni și orgoliu, în timp ce încerc să-mi păstrez familia unită și să nu repet greșelile trecutului. Între certuri, regrete și speranțe fragile, am descoperit cât de greu e să ierți și să fii iertat.
Am trăit mereu cu convingerea că fiecare e responsabil de viața lui, inclusiv tata. Dar când am fost pus față în față cu realitatea bătrâneții și a neputinței, am început să mă întreb dacă nu cumva indiferența mea ascunde frici mai adânci. Povestea mea e despre orgoliu, rușine, familie și ce înseamnă să fii cu adevărat aproape de cei dragi.
Aveam doar zece ani când am fost nevoit să iau o decizie care mi-a schimbat viața și familia pentru totdeauna. Într-o după-amiază obișnuită, tata s-a prăbușit în fața mea, iar eu a trebuit să găsesc curajul să acționez rapid, deși eram copleșit de frică. Povestea mea este despre curaj, teamă și legăturile de familie care ne definesc în cele mai grele momente.
