Sunt Ioana, iar acum cinci ani am decis să trăiesc fără bani, fără curent și fără apă curentă, într-un sat uitat de lume din Moldova. Povestea mea e despre lupta cu sărăcia, cu prejudecățile și cu propria familie, care nu a înțeles niciodată de ce am ales acest drum. Întrebarea care mă macină și azi: cât de mult valorează libertatea când prețul ei e singurătatea?
Fiica mea și cu mine nu mai avem niciun contact. Și nu văd asta ca pe o tragedie. Trebuie să ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre, nu-i așa? Mai ales ca adulți.
Fiica mea și cu mine nu mai avem niciun contact. Și nu văd asta ca pe o tragedie. Trebuie să ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre, nu-i așa? Mai ales ca adulți.
Această narativă explorează natura trecătoare a relațiilor și a posesiunilor materiale prin viețile lui Andreea, Mihaela și Horia. Se aprofundează în realizarea că nu deținem nimic – nici persoanele pe care le iubim, nici obiectele pe care le prețuim. Pe măsură ce navighează prin iubire, pierdere și autodescoperire, învață lecția grea că totul este temporar.
