Într-un mic oraș din România, dragostea unui tânăr pentru partenera sa de origine asiatică este întâmpinată cu rezistență din partea familiei sale. Călătoria lor prin prejudecăți și suferință dezvăluie provocările iubirii în fața unor prejudecăți adânc înrădăcinate.
„Am 70 de ani și trăiesc singură. Le-am cerut copiilor mei să mă lase să mă mut la ei, dar au refuzat. Nu știu cum să merg mai departe…” În multe orașe din România, singurătatea este o problemă comună. Vederea zilnică a nenumărați străini nu aduce nicio bucurie. Pentru o persoană în vârstă, acest lucru este deosebit de dificil pe măsură ce își navighează anii târzii.
Înainte să împlinesc 19 ani, trăiam într-un colț uitat și izolat al României, unde singurul autobuz care circula o dată pe săptămână a fost în cele din urmă anulat. Am învățat pe pielea mea că uneori, familia nu este pentru totdeauna.
Crescut de o mamă singură, am știut de timpuriu că trebuie să muncesc din greu pentru a-mi asigura viitorul. Mama mea, Maria, a făcut tot ce a putut, dar povara financiară a facultății era prea mare pentru ea singură. Aceasta este povestea despre cum am pierdut legătura cu familia mea.