Ușa care nu s-a deschis niciodată: Povestea unei mame la marginea pragului
Într-o dimineață de duminică, cu sufletul plin de speranță și mâinile ocupate cu tava de plăcinte, am bătut la ușa fiului meu, Dorin, dar am fost întâmpinată doar de tăcere. Povestea mea este despre distanța care se poate crea între o mamă și copilul ei, despre vinovăție, neînțelegeri și dorința arzătoare de a repara ceea ce pare iremediabil. Am învățat că uneori, cea mai grea ușă de deschis nu este cea din lemn, ci cea din suflet.