Ana a visat întotdeauna să aibă copii. Oamenii din jurul ei nu știau niciodată dacă fiii ei aveau același tată. Băieții înșiși erau, de asemenea, în necunoștință. Ana nu s-a căsătorit niciodată, a avut relații ocazionale, dar nimic serios. Ea lucra ca manager de magazin (nimeni nu știe cum a obținut slujba), ceea ce i-a permis să
Am avut o familie iubitoare și mi-am crescut fiul cu toată grija din lume. L-am susținut în educație și l-am ajutat să-și găsească un loc de muncă bun. În cele din urmă, s-a căsătorit și și-a întemeiat propria familie. Acum, simt că nu mai fac parte din viețile lor.
Ca pensionară, nu mai pot oferi sprijin financiar. Se pare că fiul meu nu mai are nevoie de mine, deoarece nu mă mai invită sau nu vine în vizită cu nepoata mea. E dureros să realizez că fiul meu m-a folosit. Am muncit toată viața pentru a-i oferi ce e mai bun. Am avut mai multe locuri de muncă și, în cele din urmă, am obținut o poziție bună înainte de a împlini patruzeci de ani.
O lecție dureroasă mă aștepta… Reflectând asupra trecutului meu, mă întreb dacă am fost o mamă bună sau dacă am făcut greșeli pentru care acum plătesc scump. Mi-am dedicat întreaga viață copiilor mei. I-am crescut singură după ce soțul meu a murit când fiul nostru avea doar două luni, iar noi deja o creșteam pe fiica noastră cea mare. Am muncit neobosit. Dar niciodată
Andreea a început clasa întâi. Mama ei i-a cumpărat un buchet de flori și i-a împletit părul. Totul părea în regulă, dar Andreea simțea mereu că mama ei, Maria, se enerva des și țipa la ea pentru că nu o iubea. Fetița nu înțelegea ce făcea greșit: era ascultătoare și își ajuta mereu mama, dar mama ei nu era niciodată mulțumită. Într-o zi, Andreea
Vreau să împărtășesc povestea vieții mele pentru ca alte mame să evite să facă aceleași greșeli pe care le-am făcut eu. Deși este incredibil de greu să recunosc, îmi dau seama că este vina mea. Până când am înțeles că am ajuns într-un impas, era deja prea târziu. Relația mea cu soțul meu nu a fost niciodată grozavă, mai ales
„Ar fi trebuit să aduci ceva cu tine. Bine, trebuie să plecăm. Altfel, vom întârzia din cauza ta.” Ana a închis ușa în urma ei, lăsând-o pe mama și pe fiul ei în urmă.
– „Mamă, trebuia să vii săptămâna viitoare,” a răspuns Ion, căscând zgomotos. „Ne-am fi pregătit, te-am fi luat de la gară…” – „Da, acum,” a tremurat Maria. –
Înainte să ne cunoaștem, soțul meu a avut o soție și doi copii. Când soția lui a aflat că este însărcinată cu gemeni, lumea ei s-a întors pe dos.
La 65 de ani, nu pot spune că sunt nefericită, chiar dacă am trăit singură în ultimii 20 de ani. La început a fost greu și m-am simțit singură. Copiii mei au fost un mare sprijin; mă vizitau des cu familiile lor, împărtășindu-mi viețile lor. În timpul acelor vizite, timpul părea să zboare.
– „Așa stau lucrurile, Elena. Nu m-am gândit niciodată că propriul meu fiu ar vrea să mă scoată din casa mea… Poate am făcut greșeli în creșterea lui…” Maria i-a mărturisit celei mai bune prietene la o cafea. Au avut norocul să-și petreacă cea mai mare parte a vieții una lângă cealaltă, prietene încă din liceu. Pentru o vreme, pierduseră legătura. Soarta
Am doi copii, un fiu și o fiică, ambii adulți cu propriile lor familii. Ne vedem rar, doar de sărbători. Recent, am luat o decizie care
