Până când fiul meu, Andrei, a împlinit 27 de ani, am trăit doar noi doi împreună. Ocazional, aducea acasă prietene. De câteva ori, părea chiar că se apropie de căsătorie, dar întotdeauna se termina cu o despărțire. Andrei căuta mereu o relație serioasă și puternică. Dar niciuna dintre aceste fete nu credea în asta. Ultima prietenă a spus direct că nu are de gând să trăiască cu un băiat de mama. Pentru mine
Până când fiul meu, Andrei, a împlinit 27 de ani, am locuit doar noi doi împreună. Ocazional, aducea acasă prietene. De câteva ori, părea că se apropie de căsătorie, dar întotdeauna se termina cu o despărțire. Andrei căuta mereu o relație serioasă și puternică. Dar niciuna dintre aceste fete nu credea în asta. Ultima prietenă a spus direct că nu are intenția de a trăi cu un băiat de mama. Pentru mine
Când fiica lor a împlinit 18 ani, Ion în cele din urmă a părăsit familia. Nu-i mai păsa de noi, și nici nouă nu ne mai păsa de el. Unde este acum, ce face, nu știm.
Victoria era o femeie neobișnuită. Era atrăgătoare, bine îngrijită și avea mereu o coafură uimitoare. Cu toate acestea, avea o personalitate dificilă. Vocea ei era puternică, nu era foarte politicosă și adesea bârfea despre oamenii din jurul ei. Nu îi era rușine să facă asta chiar și în prezența lor. Cum se simțeau oamenii nu o preocupa prea mult. Vorbea frecvent despre problemele din viața ei.
O situație dificilă s-a desfășurat. Camelia a făcut tot posibilul să navigheze prin cele mai grele momente. Tocmai când lucrurile începeau să se așeze, ea a încercat să se concentreze pe viața ei personală.
Mă numesc Nora, am 68 de ani, și liniștea din casa mea spațioasă a devenit tot mai apăsătoare de-a lungul anilor. Încă lucrând pentru a mă menține ocupată, am decis să-mi invit copiii și nepoții, sperând să umplu din nou camerele cu râsete.
Chiar și socrii mei m-au condamnat, iar nora mea împărtășește aceeași opinie. Deși ne-am înțeles întotdeauna bine înainte, lucrurile s-au schimbat drastic. Totul a început când fiica mea s-a aflat într-o situație dificilă.
Oricât de mult încerc să o mulțumesc, nu reușesc niciodată. De când s-a pensionat mama, se simte singură. Acum, e ca un copil.
Simt că trăiește pe străzi și mănâncă ultima bucată de pâine. Când îi spun că nu poate face asta, ea răspunde: „Fericirea iubește liniștea!” Niciodată nu m-am simțit atât de neputincios.
Într-o zi, Nora le-a cerut nepotului său și prietenei acestuia să părăsească apartamentul ei, declarând dorința de a trăi independent. Având în vedere reputația nepotului său, Francisc, de a fi oarecum egoist, decizia ei nu a venit ca o surpriză.
Reflectând asupra acesteia, cea mai fericită zi din viața mea a fost când m-am mutat în oraș. Crescând într-o zonă rurală, nu mă bucur de aerul curat, liniștea sau grădinăritul. Îmi dau seama că unii ar putea să nu fie de acord, dar asta sunt eu. Prefer accesibilitatea
Soțul meu, Ion, nu a fost un simplu muncitor, așa că am trăit confortabil. Ne-am permis multe luxuri. Din acest motiv, le-am oferit copiilor noștri tot ce le-a fost necesar, cumpărându-le tot ce și-au dorit.
