În această poveste, retrăiesc cea mai dureroasă zi din viața mea: ziua în care mi-am pierdut băiețelul de doar 18 luni, Rareș, răpus de o boală fulgerătoare. Împărtășesc șocul, neputința, tensiunile din căsnicia mea și lupta de a merge mai departe pentru fiica mea, Ilinca. Prin momente crude și dialoguri sincere, vă invit să reflectați la fragilitatea vieții și la puterea iubirii în fața pierderii.
Sunt Irina și povestea mea începe într-o seară de iarnă, când soțul meu, Vlad, m-a convins să avem al treilea copil. Acum, când facturile ne sufocă și Vlad mă acuză că am distrus echilibrul familiei, mă lupt cu vinovăția, epuizarea și teama că totul se va destrăma. Încerc să găsesc răspunsuri pentru a salva nu doar căsnicia noastră, ci și pe mine însămi.
Într-o dimineață ploioasă, am fost dată afară din casa în care am crezut că voi îmbătrâni, după moartea soțului meu. Trădarea copiilor lui m-a zdrobit, dar am găsit puterea să mă ridic și să-mi construiesc o nouă viață. Povestea mea este despre pierdere, curaj și regăsirea unui sens atunci când totul pare pierdut.
Viața mea s-a schimbat radical când, la 32 de ani, am fost nevoit să mă întorc să locuiesc cu părinții mei într-un apartament mic din București. Între conflicte, lipsa intimității și presiunea constantă a așteptărilor, am descoperit că doar credința și rugăciunea mă puteau ajuta să nu mă pierd pe mine însumi. Povestea mea este despre supraviețuire emoțională, iertare și regăsirea speranței acolo unde pare că nu mai încape nimic.
