Sunt Elena și povestea mea începe într-o seară de iarnă, când am fost nevoită să-mi privesc fiicele în ochi și să le spun că nu mai pot continua așa. Una era însărcinată, cealaltă avea deja un copil mic, iar casa noastră mică din Ploiești devenise un câmp de bătălie al frustrărilor, reproșurilor și viselor frânte. Am crezut că dragostea de mamă poate ține totul laolaltă, dar uneori, dragostea doare mai tare decât orice altceva.
Ceea ce trebuia să fie o vizită de weekend s-a transformat într-o lună de haos. Am convins-o pe sora mea că are nevoie de o pauză, dar nu m-am așteptat ca reuniunea noastră de familie să devină o intruziune nesfârșită.
Crescând, părinții noștri ne-au insuflat importanța familiei și a sprijinului reciproc. Cu toate acestea, pe măsură ce eu și sora mea ne-am întemeiat propriile familii, legătura noastră a început să se destrame.
Victoria și sora ei, Andreea, au fost de nedespărțit în copilărie, în ciuda diferenței de vârstă de șase ani. Andreea a fost mereu alături de Victoria împotriva bătăușilor, în timp ce Victoria a făcut tot posibilul să-și protejeze sora de criticile aspre ale mamei lor. Dar când mama lor a anunțat că a vândut casa copilăriei lor, surorile s-au confruntat cu o provocare care ar putea să le despartă.
