Sunt Radu, un tată singur dintr-un cartier modest din București, care a muncit nopțile ca paznic pentru a-mi crește cei doi copii după ce soția mea ne-a părăsit. Viața noastră era o luptă continuă cu oboseala, lipsurile și prejudecățile, până într-o zi când o mână nevăzută ne-a schimbat destinul. Povestea mea este despre sacrificiu, rușine, speranță și miracolul care poate apărea când te aștepți mai puțin.
Mă numesc Radu și, într-o seară de iarnă, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna când soția mea, Ioana, a plecat fără să privească înapoi, lăsându-mă singur cu cei trei copii ai noștri. Am fost nevoit să devin mamă și tată deodată, să mă lupt cu prejudecățile, cu lipsurile și cu propriile mele temeri. Povestea mea este despre sacrificiu, dragoste și speranță, dar și despre întrebarea care mă bântuie: oare pot fi eu suficient pentru copiii mei?
Ca tată singur, mă străduiesc să-i ofer fiului meu adolescent oportunitățile pe care le merită. În același timp, mama mea de 79 de ani insistă să locuiască singură în casa ei veche dintr-un sat izolat din România. Satul este atât de mic încât pare că timpul s-a oprit în loc.
După ce soția lui Andrei a plecat pe neașteptate, el a rămas singur cu cei trei copii mici. În ciuda eforturilor sale de a menține familia unită, Andrei se confruntă cu provocări tot mai mari și un viitor incert, navigând complexitățile paternității singure.
În mijlocul așteptării primului nostru copil, soția mea mi-a mărturisit că este îndrăgostită de alt bărbat și a decis să plece, refuzând să ia cu ea copilul nostru nenăscut. Această revelație ne-a distrus planurile și m-a lăsat să mă confrunt singur cu viitorul.
Fiica noastră avea doar trei ani când Camelia mi-a spus că vrea să plece. Înainte de asta, începuserăm să ne certăm și să ne luptăm frecvent. – De ce?
Fiica noastră avea doar trei ani când Camelia mi-a spus că vrea să plece. Înainte de asta, începuserăm să ne certăm și să ne luptăm frecvent. – De ce?
Valentina era o femeie incredibil de frumoasă. În mod natural, bărbații încercau să o cucerească, dar ea nu era interesată și petrecea timpul doar cu cercul ei apropiat de prieteni. Nu acorda atenție nimănui altcuiva.
