Crescând, casa noastră a fost întotdeauna fără animale de companie, și eram perfect mulțumită de asta. Părinții mei împărtășeau aceeași opinie, așa că gândul de a avea un animal de companie nu mi-a trecut niciodată prin minte. Dar într-o zi fatidică, un câine vagabond a intrat în viețile noastre, schimbând totul în moduri pe care nu le-am fi anticipat niciodată.
Acum câteva luni, o tragedie a lovit familia soțului meu când fratele său mai mic, George, a murit într-un accident de mașină, lăsând în urmă o soție, Elena, și doi copii mici. De atunci, soțul meu, Iacob, și-a dedicat cea mai mare parte a timpului și resurselor pentru a-i susține, neglijându-ne pe noi, propria sa familie, în acest proces. În ciuda trecerii timpului, atenția lui Iacob rămâne concentrată asupra familiei fratelui său, lăsându-mă pe mine și pe copiii noștri să ne simțim abandonați.
La vârsta de 62 de ani, Alexandra era pe punctul de a se pensiona după o lungă carieră ca asistentă medicală. Cu toate acestea, nu era pregătită să-și părăsească încă locul de muncă de la spital. Într-o zi deosebit de furtunoasă, după ce și-a terminat tura, Alexandra s-a confruntat cu o situație sfâșietoare care îi va schimba pentru totdeauna viața ei și pe cea a nepoatei sale, Megan.
