M-am simțit strivită de așteptările unei familii tradiționale, mereu sacrificată pe altarul datoriei și niciodată privită cu adevărat. Ani la rând am trăit cu frica de a fi judecată și cu teama că nu sunt de ajuns, până când am ajuns să nu mă mai recunosc. În povestea mea despre curaj, răzvrătire și o tăcere care devine țipăt, vă invit să discutați: oare mai putem fi noi înșine atunci când lumea cere să fim altcineva?