Viața mea s-a schimbat într-o clipă, când soțul meu, Viorel, a plecat fără să privească înapoi. Am rămas singură, cu un copil și cu privirile grele ale satului. Dar, între rușine, dor și speranță, am descoperit cine sunt cu adevărat și ce înseamnă să lupți pentru demnitate.
Am fost o soacră aspră, fără să-mi dau seama cât rău pot face cu vorbele mele. Povestea mea e despre vinovăție, iertare și încercarea de a repara relația cu nora mea, Ana, după ce am trăit împreună și am lăsat orgoliul să ne despartă. Acum, privind în urmă, mă întreb dacă nu cumva am pierdut ceva ce nu voi mai putea recupera vreodată.
În plus, trebuie să am grijă de curte, să hrănesc animalele, să aduc apă de la fântână și să aprind soba… Când vin rudele în vizită, totul trebuie adus din pivniță.
