Într-o seară de toamnă, am decis să-mi părăsesc soțul după treizeci și opt de ani de căsnicie. Ani la rând am trăit pentru ceilalți, uitând cine sunt cu adevărat. Acum, împărtășesc povestea mea pentru ca alte femei să știe că niciodată nu e prea târziu să-ți recapeți libertatea.
Mă numesc Ana și povestea mea începe în ziua în care am crezut că, în sfârșit, pot trăi pentru mine. După ani de sacrificii pentru fiul meu și pentru mama mea bolnavă, am sperat la fericire alături de bărbatul pe care îl iubeam, dar am descoperit că și cea mai mare iubire poate fi o minciună. Povestea mea este despre încredere, trădare și despre curajul de a o lua de la capăt când simți că nu mai ai nimic.
După 30 de ani în care am fost soția lui Doru și mama copiilor noștri, am rămas singură, la 58 de ani, într-o casă prea mare și prea tăcută. Povestea mea este despre regăsire, frică, curaj și întrebarea dacă există viață după sacrificiul de sine. Învăț să fiu doar eu însămi, pentru prima dată.
