Când Soacra Mi-a Criticat Aspectul Soțului, I-am Sugerat Să Se Ocupe de Această Problemă

Soarele apunea când George și cu mine am ajuns în fața casei mamei sale. Aerul era încărcat de tensiune; vizitele la soacra mea, Cornelia, erau întotdeauna puțin stresante. Avea un mod de a-și exprima opiniile, în special în ceea ce privește aspectul lui George și, indirect, rolul meu ca soție.

Mergând spre ușă, George mi-a strâns mâna, o tăcută rugăminte pentru putere. Ușa s-a deschis și acolo stătea Cornelia, scanându-l pe George de sus până jos. „De ce el mereu poartă acei blugi vechi?” a exclamat ea, tonul ei fiind un amestec de neîncredere și acuzare. „Ce fel de soție își lasă soțul să iasă așa?”

Am fost surprinsă. George, un grafician independent, a preferat întotdeauna confortul în detrimentul stilului, mai ales lucrând de acasă. Alegerea lui vestimentară niciodată nu a fost o problemă între noi. Totuși, Cornelia părea să creadă că acesta este un reflex al abilităților mele ca soție.

Încercând să rămân calmă, am zâmbit și am sugerat: „Poate ar trebui să-l iei tu la cumpărături, Cornelia. Ai un gust atât de bun; sunt sigură că George ar aprecia ajutorul tău.”

Credeam că sugestia mea este un mod inteligent de a devia critica și poate chiar de a-i apropia pe cei doi. Totuși, Cornelia a luat cuvintele mele ca pe o provocare. „Bine,” a mormăit ea. „O să fac asta.”

Când s-au întors, George arăta ca un manechin dintr-un magazin exclusivist de modă. Cornelia strălucea de mândrie, în timp ce eu simțeam un junghi de neliniște. Acesta nu era bărbatul cu care m-am căsătorit; aceasta era versiunea Corneliei a ceea ce credea ea că ar trebui să fie fiul ei.

Transformarea nu s-a oprit la haine. Cornelia a început să critice și alte aspecte ale vieții noastre, de la decorul casei noastre până la modul în care ne petreceam timpul liber. Fiecare sugestie era o critică mascată, sugerând că eșuez ca soție.

George, simțindu-se sfâșiat între așteptările mamei și propria identitate, a început să se retragă. Viața noastră de acasă, odinioară fericită și relaxată, a devenit tensionată și inconfortabilă. Certurile au devenit mai frecvente, nu despre lucruri semnificative, ci despre schimbările superficiale pe care Cornelia le-a impus.

În încercarea de a mulțumi pe soacra mea, am deschis fără să vreau cutia Pandorei. Ceea ce a început de la un simplu comentariu despre blugi s-a transformat într-o criză de identitate completă pentru George și o povară pentru căsnicia noastră.

Mi-am dat seama prea târziu că sugerarea ca Cornelia să preia controlul a fost o greșeală. Încercând să deviez critica ei, i-am dat controlul, permițându-i să se infiltreze între noi. Căsnicia noastră, odinioară puternică și independentă, acum era umbrită de prezența dominatoare a Corneliei și de opiniile ei inflexibile.

Reflectând asupra consecințelor, nu pot să nu mă întreb dacă situația ar fi evoluat diferit dacă aș fi luat atitudine împotriva Corneliei de la început, apărând alegerile și stilul nostru de viață. În schimb, am ales calea cea mai ușoară, o decizie care ne-a costat mai mult decât mi-am putut imagina.