Întoarcerea Acasă: Povara Unei Reîntâlniri

— Ce cauți aici, Vlad? De ce nu poți să-ți vezi de viața ta?

Vocea Liviei răsuna în bucătăria mică, cu ecou printre cănile lăsate la uscat. Mă uitam la ea, încercând să-mi găsesc cuvintele. Nu voiam să fiu aici. Nu voiam să fiu povara nimănui, dar după ce mi-am pierdut locul de muncă și chiria, nu mai aveam unde să mă duc. Livia era tot ce-mi rămăsese din familie, iar Radu… Radu era un străin cu care trebuia să împart spațiul și tăcerile apăsătoare.

— N-am unde să mă duc, Livia. Știi bine asta. Nu vreau să vă încurc, dar…

Radu a intrat brusc în cameră, trântind ușa de la baie. Mirosea a aftershave ieftin și a nervi prost mascați.

— Nu e vorba că ne încurci, Vlad. E vorba că de când ai venit, nu mai avem liniște. Livia nu mai e ea însăși. Eu nu mai pot respira în casa asta!

M-am uitat la sora mea. Ochii ei erau roșii de la plâns. Îmi venea să urlu, să-i spun că nu eu am stricat ceva ce era deja crăpat, dar am tăcut. Poate că prezența mea era doar scânteia care aprinsese fitilul.

În serile următoare, certurile dintre ei au devenit tot mai dese. Mă ascundeam în camera mică pe care mi-o lăsaseră, cu laptopul pe genunchi și CV-ul deschis, trimițând aplicații peste aplicații. Îi auzeam cum se ceartă pe hol:

— De când a venit Vlad, nu mai avem intimitate! Nu mai pot să fiu eu însumi!
— E fratele meu! Ce vrei să fac? Să-l las pe stradă?
— Poate că ar fi mai bine pentru noi…

Într-o seară, Livia a intrat la mine în cameră. Avea ochii umflați și vocea stinsă.

— Vlad… Radu vrea să divorțeze. Spune că nu mai poate. Că totul s-a schimbat de când ai venit tu.

Am simțit cum mi se prăbușește lumea. Eu eram motivul pentru care familia ei se destrăma? Eu eram povara care îi rupea viața în două?

— Livia, dacă vrei… plec. Mă descurc eu cumva.

A dat din cap că nu.

— Nu e vina ta. Sau… poate e vina noastră că n-am știut să ne adaptăm. Dar nu pot să te las pe drumuri.

În zilele următoare, atmosfera a devenit insuportabilă. Radu nu-mi mai vorbea deloc. Livia încerca să țină totul sub control, dar o vedeam cum se rupe pe dinăuntru. Într-o dimineață, am găsit-o plângând la bucătărie, cu capul pe masă.

— Nu mai pot, Vlad… Nu mai pot să fiu prinsă între voi doi.

Am încercat să-i spun că o înțeleg, dar adevărul era că nu știam nici eu ce simt: rușine, vinovăție, furie pe mine însumi și pe viață.

Într-o seară de vineri, Radu a venit acasă mai devreme decât de obicei. S-a așezat la masă și m-a privit direct în ochi.

— Vlad, trebuie să pleci. Azi. Am vorbit cu Livia și… nu mai putem continua așa.

Livia a început să plângă din nou.

— Radu, te rog…

— Nu! Ori el, ori eu! Eu nu mai pot trăi așa!

Am simțit că mă sufoc. Am ieșit pe balcon și am privit blocurile cenușii din cartierul Titan. M-am gândit la copilăria noastră: la cum ne jucam printre garaje, la cum mama ne certa când veneam murdari acasă. Acum eram adulți și totul părea atât de complicat.

Am luat o hotărâre. Mi-am pus câteva haine într-un rucsac și am ieșit fără să mă uit înapoi. Pe scara blocului am întâlnit-o pe vecina de la doi.

— Ce faci, Vlad? Pleci iar?

Am dat din umeri.

— N-am unde să stau…

Am dormit două nopți pe canapeaua unui coleg de liceu care locuia cu părinții lui în Drumul Taberei. În tot timpul ăsta m-am gândit la Livia: dacă va reuși să-și salveze căsnicia sau dacă sacrificiul meu a fost inutil.

După o săptămână, Livia m-a sunat.

— Vlad… Radu tot vrea divorțul. Spune că nu are legătură cu tine, ci cu noi doi. Că tu doar ai grăbit lucrurile.

Am simțit un fel de eliberare amară. Poate că nu eram eu cauza tuturor necazurilor lor. Poate că unele relații sunt deja condamnate și orice scânteie le face să explodeze.

Acum stau într-o garsonieră mică din Militari și încerc să-mi reconstruiesc viața de la zero. Relația cu Livia e încă fragilă; vorbim rar și mereu cu o umbră între noi.

Mă întreb adesea: cât de mult suntem responsabili pentru fericirea sau nefericirea celor dragi? Unde se termină datoria față de familie și începe dreptul fiecăruia la liniște? Poate cineva să repare vreodată ceea ce s-a rupt între noi?