Între două iubiri: Ziua în care a trebuit să aleg între mama și soția mea

— Nu mai pot, Vlad! Ori eu, ori ea! — vocea Ioanei răsuna în bucătăria mică, spartă de sunetul farfuriei trântite pe masă. M-am uitat la ea, cu ochii roșii de plâns, și am simțit cum stomacul mi se strânge. Mama, din hol, bombănea ceva despre „femeile astea tinere care nu știu să respecte nimic”.

Era o zi de iarnă, cu zăpadă murdară pe trotuare și cu miros de supă de pui în casă. Mama venise la noi „doar pentru câteva zile”, dar deja trecuseră două săptămâni. Încă de la început, tensiunea plutea în aer. Ioana încerca să fie amabilă, dar mama găsea mereu ceva de criticat: ciorba prea sărată, hainele copilului prea subțiri, ordinea din casă „ca la orfelinat”.

În seara aceea, totul a explodat. Mama a intrat în sufragerie cu fața roșie, ținând în mână o cămașă a mea, mototolită. — Uite, Vlad, așa ceva nu se face! Pe vremea mea, o nevastă știa să calce o cămașă, nu să o arunce pe scaun! Ioana a încercat să răspundă calm: — Am avut o zi grea la serviciu, am să o calc mâine dimineață. Dar mama nu s-a lăsat: — Nu mă interesează! Dacă nu ești în stare, lasă-mă pe mine să am grijă de băiatul meu!

Atunci Ioana a izbucnit. — Vlad, spune-i te rog să nu se mai bage! Nu mai pot trăi așa! Ori eu, ori ea! Am simțit cum mă sufoc. Îmi venea să fug, să mă ascund undeva unde să nu mai aud niciuna dintre ele. Dar nu puteam. Eram prins între două iubiri, două loialități care mă sfâșiau.

Am crescut cu mama singură. Tata a murit când aveam șapte ani, iar mama a muncit pe brânci să mă țină la școală, să nu-mi lipsească nimic. Îi datorez totul. Dar Ioana e femeia cu care mi-am întemeiat o familie, mama copilului meu. Cum să aleg?

— Vlad, nu mai pot! — Ioana plângea în dormitor, cu capul în pernă. M-am așezat lângă ea și am încercat să o iau în brațe, dar m-a respins. — Dacă nu îi spui să plece, eu mă duc la mama! Nu vreau ca fiul nostru să crească într-o casă cu scandaluri!

M-am dus la mama, care stătea pe canapea, cu ochii în televizor. — Mamă, trebuie să vorbim. — Ce vrei, Vlad? Să mă dai afară? După tot ce am făcut pentru tine? — Nu te dau afară, dar trebuie să înțelegi că Ioana e soția mea. Trebuie să-i respecți deciziile. — Deciziile ei? Să-ți spun eu ce decizii are: să nu facă nimic, să stea pe telefon toată ziua! Pe vremea mea, femeile nu erau așa!

Am simțit cum îmi fierbe sângele. — Mamă, te rog, nu mai spune asta. Ioana muncește, are grijă de copil, de casă. Nu e ușor. — Și eu am muncit! Dar nu m-am plâns niciodată! — Poate că ar fi trebuit să o faci, mamă. Poate că și tu ai avut nevoie de ajutor, dar nu ai cerut. — Nu-mi da mie lecții! Eu te-am crescut singură!

Am ieșit din cameră cu inima frântă. Ioana își făcea bagajul. — Nu pleca, te rog! — Vlad, nu mai pot. Ori ea, ori eu. Nu vreau să-mi pierd mințile. — O să vorbesc cu ea, promit. — Ai mai zis asta și altă dată. Dar mereu îi iei apărarea. Mereu rămân eu cea rea.

Am stat toată noaptea pe hol, între două uși. Mama plângea în camera ei, Ioana plângea în dormitor. Copilul dormea liniștit, fără să știe că lumea lui e pe cale să se destrame. Dimineața, am luat o decizie. Am intrat la mama și i-am spus: — Mamă, te rog să mergi acasă la tine. Avem nevoie de liniște. — Deci asta e răsplata? Să mă dai afară ca pe un câine bătrân? — Nu te dau afară, mamă. Dar trebuie să înțelegi că familia mea e aici, cu Ioana și cu copilul nostru. — Bine, Vlad. Să nu uiți că sângele apă nu se face.

A plecat fără să se uite înapoi. Ioana a rămas tăcută toată ziua. Seara, m-a întrebat: — Crezi că ai făcut ce trebuia? — Nu știu, Ioana. Nu știu dacă pot fi și fiu bun, și soț bun. — Poate că nu trebuie să alegi. Poate că trebuie doar să fii sincer.

Au trecut luni de atunci. Mama nu mi-a mai vorbit. Ioana încă poartă în suflet rana acelei zile. Eu mă uit la copilul nostru și mă întreb: oare va veni o zi când nu va trebui să alegem între cei pe care îi iubim? Oare putem fi cu adevărat loiali tuturor, fără să ne trădăm pe noi înșine?

Voi ce ați fi făcut în locul meu? Se poate să fii și fiu bun, și soț devotat, sau viața ne obligă mereu să alegem?