Minciuna mamei: Cum am rămas fără bani și fără încredere

— Mamă, ești sigură că nu vrei să mergem la alt doctor? Am găsit unul la București, e foarte bun, am citit recenzii…
Vocea mea tremura, iar mâinile îmi transpirau pe mânerul ușii. Mama stătea pe canapea, cu ochii în telefon, zâmbind absent.
— Darius, nu mai insista. E o operație scumpă, dar trebuie să o fac. Nu vreau să te stresezi, mă descurc eu cumva…
Dar știam că nu se descurca. Pensia ei abia ajungea de la o lună la alta. Am simțit un nod în gât când am ieșit din cameră și am început să caut oferte de credit pe internet. Nu aveam niciun chef să mă împrumut, dar era mama mea. Cum să nu fac totul pentru ea?

Două săptămâni mai târziu, stăteam la coadă la bancă, cu dosarul de acte sub braț. Mi-am amintit cum tata ne-a părăsit când aveam doisprezece ani și cum mama a rămas stâlpul casei. „Pentru ea fac asta”, mi-am spus, încercând să-mi alung teama că nu voi putea plăti ratele. Am semnat contractul cu mâna tremurândă și am ieșit în soarele orbitor al după-amiezii, simțindu-mă ca un adult adevărat.

Când i-am dat banii mamei, a plâns. M-a îmbrățișat strâns și mi-a promis că totul va fi bine. „O să vezi, Darius, după operație o să fiu alt om.”

Au trecut zilele și așteptam să-mi spună când are programarea la spital. Dar mama părea din ce în ce mai veselă, mai energică. Într-o seară, am găsit-o împachetând haine colorate și costume de baie.

— Ce faci? am întrebat-o confuz.
— Plec la mare cu fetele! Mi-au propus o vacanță scurtă, să mă relaxez înainte de operație.

Nu mi s-a părut nimic suspect atunci. Dar zilele s-au transformat în săptămâni. Mama posta poze pe Facebook din hoteluri luxoase din Mamaia: cocktailuri, mese bogate, plimbări cu barca. Prietenele ei râdeau în fundal, iar mama părea mai tânără ca niciodată.

Am început să mă neliniștesc. Am sunat-o într-o seară:

— Mamă, când ai programarea la operație?
— Of, Darius, încă nu m-au sunat de la spital. Stai liniștit, mă ocup eu.

Dar ceva nu se lega. Am sunat la clinica unde trebuia să fie operată.
— Nu avem nicio programare pe numele doamnei Elena Popescu, mi-a spus recepționera.

Am simțit cum mi se taie picioarele. Am sunat-o din nou pe mama.
— Mamă, de ce nu ai programare? Unde sunt banii?
A tăcut câteva secunde.
— Darius… am avut nevoie să mă regăsesc puțin. Am cheltuit o parte din bani pe vacanță. Dar promit că îi pun la loc!

Am izbucnit:
— Ai cheltuit banii pe care i-am luat cu împrumut pentru sănătatea ta? Pe distracții?
— Nu te supăra, mamă… Am simțit că merit și eu puțină fericire după atâția ani grei…

Nu am mai putut vorbi cu ea zile întregi. M-am simțit trădat ca niciodată. Ratele veneau una după alta, iar salariul meu de inginer abia acoperea cheltuielile casei și datoriile.

Sora mea mai mică, Ioana, a venit într-o seară la mine.
— Darius, nu vezi că mama e singură și speriată? Poate a greșit, dar nu o poți lăsa așa…
— Ioana, tu ai idee cât mă costă greșeala asta? Eu nu mai pot avea încredere în ea!

Am început să evit casa mamei. Mă simțeam vinovat și furios în același timp. Prietenii mei nu știau nimic; mi-era rușine să le spun că propria mea mamă m-a mințit pentru bani.

Într-o zi, m-a sunat vecina noastră bătrână, tanti Viorica.
— Darius, vino până la mine. Mama ta nu se simte bine.

Am fugit într-un suflet. Mama stătea pe pat, palidă și cu ochii roșii de plâns.
— Iartă-mă, Darius… N-am vrut să te rănesc. M-am simțit atât de singură după ce a plecat tata… Am vrut să uit de toate necazurile măcar o dată în viață.

Am plâns amândoi atunci. Dar rana era adâncă. Nu puteam uita ușor faptul că sacrificiul meu fusese aruncat pe fereastră pentru câteva zile de lux.

Au trecut luni până am reușit să vorbim din nou normal. Mama a început să pună bani deoparte din pensie ca să mă ajute cu ratele. Relația noastră s-a schimbat pentru totdeauna; nu mai era acea încredere oarbă din copilărie.

Uneori mă întreb dacă aș mai face același gest pentru cineva drag sau dacă aș fi mai precaut. Poate că iertarea vine greu când e vorba de familie… Dar oare cât valorează încrederea într-o lume în care chiar cei apropiați ne pot trăda?