„Weekendul Agitat: Fără Odihnă la Ferma Rudei”

În fiecare vineri seară, după o săptămână lungă de muncă, îmi fac planuri să mă relaxez și să mă bucur de liniște. Dar, de fiecare dată când primesc un telefon de la unchiul Ion și mătușa Maria, știu că weekendul meu va lua o altă întorsătură. „Vino la noi la fermă, o să te relaxezi,” îmi spun ei mereu. Și de fiecare dată, mă las convins.

Ajung la fermă sâmbătă dimineața, cu gândul la hamacul din curte și la sunetul liniștitor al naturii. Dar imediat ce cobor din mașină, unchiul Ion mă întâmpină cu un zâmbet larg și o listă lungă de sarcini. „Salut, băiete! Avem nevoie de ajutor cu gardul din spate. Și poate ne dai o mână și la curățatul grajdului.”

„Dar unchiule, am venit să mă relaxez,” încerc eu să protestez.

„Lasă că te relaxezi după ce terminăm treaba,” îmi răspunde el râzând.

Mătușa Maria nu e nici ea mai prejos. „După ce termini cu unchiul tău, poate mă ajuți și pe mine în grădină. Trebuie să culegem roșiile și să plivim buruienile.”

„Sigur, mătușă,” spun eu resemnat.

Pe parcursul zilei, mă trezesc alergând de colo-colo, cu mâinile pline de pământ și hainele murdare. În timp ce lucrez, nu pot să nu mă gândesc la prietenii mei care probabil se bucură de un weekend liniștit acasă sau la o terasă în oraș.

La prânz, ne așezăm cu toții la masă. Mâncarea e delicioasă, iar poveștile unchiului Ion sunt întotdeauna amuzante. „Îți amintești când erai mic și veneai aici în vacanțe? Nu te mai dădeai dus acasă,” îmi spune el cu nostalgie.

„Da, dar atunci nu trebuia să muncesc atât,” îi răspund eu zâmbind.

După masă, revin la treabă. Deși sunt obosit, nu pot să nu simt o oarecare satisfacție. E ceva special în a lucra alături de familie, chiar dacă asta înseamnă să renunț la planurile mele de relaxare.

Seara, după ce terminăm toate sarcinile, ne așezăm cu toții pe verandă. Mătușa Maria aduce un platou cu prăjituri și unchiul Ion deschide o sticlă de vin. „Ai muncit din greu azi,” îmi spune el. „Dar uite ce frumos e acum totul.”

Privesc în jur și trebuie să recunosc că are dreptate. Ferma arată minunat sub lumina apusului. În ciuda oboselii, simt o pace interioară pe care nu o pot explica.

„Poate că data viitoare chiar o să mă relaxez,” le spun eu râzând.

„Sigur că da,” îmi răspunde mătușa Maria cu un zâmbet complice.

Și astfel se încheie încă un weekend agitat la ferma rudelor mele. Deși nu am parte de odihna pe care mi-o doresc, plec mereu cu inima plină și cu amintiri prețioase.